Venit’a
si Ajunu’ Craciunului…ma gandesc la copiii ce asteapta nerabdatori
colindetzii, dimineatza:) ca asa e traditia pe la noi.Dis de dimineatza
ori seara pe cand incepe a se intuneca,copiii si batranii inhamati cu
cate un sacui de gat si o traista in mana , infofoliti bine ; pornesc
a colinda pe la casele vecine.Se astrang cu totzii la un capat al
satului, asteapta pana la o anumita ora, in timp ce striga tot felul de
urari si "anti-urari"
) pt. cei care nu vor sa scoata colacii calzi
sau alte bunatati care urmeaza a fi date in schimbul unui bogdaproste.
Omul instarit si cu suflet bun se cunoaste dupa ce colindeti
imparte.ca, de’ ..din aia instariti si zgarciti is multi.Mi-amintesc pe
vremea cand si eu eram copil si mergeam cu drag in colindat.Deja
invatzasem "ritualul impartirii" colindetilor:) De pe zi ne vorbeam ,
ne stabileam ora si "co-colindatorii"
) Era un fel de echipa…care
avea faclii, tortze mai puternice, mai luminoase, care avea toiagul mai
frumos decorat, care avea mai multe artificii .Pe atunci nu aveam
pocnitorile din ziua de azi, era mult mai placut:)
Apoi
cand se pornea colindatul…Uraaaaaaaaa…se tot auzea din gura a
catorva zeci de copii .Un fel de intrecere ..care e mai "vrenic" ,
care e printre primii la culesul colindetilor…Si cum stateam cuminti,
la rand, in fatza portzii celui ce impartea colindetii…Cum ne mai
incalzeam mainile inghetzate la focul unei roti din cauciuc ce ne
lumina mutrisoarele.In felul asta ne mai recunosteam intre
noi..Aaaaaa..si tu venisi?? ia sa vad, cati colindeti ai tu?:)io am mai
multi decat tine hihii…Apoi o zbugheam la tarna sau banitza ori cosul
urmator plin de bunatati.Cand mai primeam pe langa colindetul buclucas
si cate o lumanare aprinsa era si mai mare bucuria.Pentru ca astea se
dadeau mai rar si in special oamenilor mai mari.
Iuuuuui..si
cand era sa ajungem si la poarta vreunui profesor sau invatzator..vaai,
ce ne mai rusinam, ne codeam, care sa faca intrarea:)) Numai la poarta
vecinului meu, profesor de mate "tovarasu", asa i-a ramas porecla, era
o placere:) pt. ca stia cum sa ne’nveseleasca si striga uraaaaaaa cat
il tinea gura impreuna cu noi. Pe langa colindetzul traditional se mai
imparteau si fructe , dulciuri.Mare bucurie cand primeam din
astea.Trecand pe la poarta mea, imediat alergam in casa ….ca sa
rastorn traista cu colindeti , pt. ca nu mai aveau loc cei ce urmau .Mama ne stia obiceiul si preventiva , aseza in mijlocul
patului o fatza de masa curata, pe care urma sa ne asezam
"trofeele"..Dar!!..fiecare cu coltul lui, pt. ca mai erau si fratele
meu cu cele doua surori
Mai colindam pana la ultima casa
din sat si-apoi intoarcerea catre casa….care mai de care obositi si
deloc infrigurati, pt. ca de la atata alergat si carat la desagii
buclucasi, numai frig nu mai simteam noi.Se mai auzeau rasetele
catorva, mai vedeam cate un batranel impleticindu-si picioarele pe
drumul cel mare , care se parea ca numai lui ii apartine…portile
care se inchideau lasand un zgomot ascutit in noaptea deasa…
Apoi
sortarea colindetilor, acasa, in acel pat mare..fiecare ne alegeam si
sortam colindetii adusi. Cearta mamei, dojenitoare:" nu mai mancati
atatea dulciuri, lasati-le pe mai tarziu!acum trebuie sa mancam
mancare!" Zambetul de pe fatza ei lasa sa se inteleaga ca se bucura
alaturi de noi de sarbatoarea Craciunului Si-poi tata, dragul de
el…se aseza langa noi si incepea sa ne intrebe:"ia sa vad si eu,
mamaaaaaaa…baa, cati colindeti !!" si-apoi incepea sa ne gadile pe
fiecare, sa ne pupe , sa se joace cu noi.Mie imi placea cel mai mult
cand ma ridica in spinare..ma tineam strans de gatul lui, mai-mai sa-l
sugrum…si-apoi cu o mana o infasca pe sora cea mare si cu cealalta
mana pe surioara mijlocie…facea cativa pasi cu noi prin casa…..
saracu’ era incarcat ca un brad de fetitzele lui..si radeam,
radeeaaaaam..cat ne tineau plamanii:)))) Mama cu frate-miu se uitau la
noi si radeam cu totzii…………
Ce vremuri, ce amintiri frumoase!
Craciun
Fericit! Craciun implinit! Asa vreau sa fie pt. mine si pt. toti
oamenii, buni sau rai… De Craciun si cel mai rau om devine un pic mai
bun…si cel mai incruntat om incepe a-si descreti fruntea..si cel mai
zgarcit om imparte acolo, un colindete cat de mic…
Zilele astea
o sa fiu ceva mai rar pe net..chiar mai deloc….incerc sa "ma rup" de
virtual, macar zilele astea.Si de muncit, mai rar:) Mi-am adus o
gramada de filme, o tarna de fructe, vin si tot ce mi-a poftit inima..o
sa lenevesc , o sa colind..vreau sa ma simt bine, sa simt
Craciunul..chiar de sunt departe de ai mei.Dar, cel mai important e ca
nu sunt singura, sunt cu sotul meu iubit…:) mare noroc pe mine….
Ar
trebui sa ma pun in pat , sa dorm…de dimineatza tre sa am grija sa ma
trezesc mai devreme..coafura mea , corpul meu..maine asta o sa fac, de
fapt, azi…o sa ma ingrijesc,sa dau bine ochilor sotului meu.Stiu ca
nu prea e nevoie de atata tevatura, dar ma simt bine cand sunt asa cum
si mie imi place. O sa incep cu urarile , telefoane, mail-uri..etc…
A…si vreau sa ies la miezul noptii in piatza Operei..sa strabat un pic centrul Timisoarei , la pas…langa sotul meu..:)
E vremea de iubire…de darnicie, de impacare, de voie buna si uitare a tot ce e rau si urat…
La
mine e mai tot timpul asa..De ce pentru ceilalti trebuie sa vina
Craciunul ca sa simta toate astea???De ce trebuie sa astepti Craciunul
pt. a putea fii mai bun?
Oameni, fapte, amintiri…
Craciun Fericit si tie, dragul meu…frumosul meu….
Doar cu cei dragi …
