blogul-mihellei

 

Mmmmm…foarte buni au fost ! E vremea de facut cu cazanu’…si daca se face cu cazanu’ , atunci se stie ca cineva trebuie sa se puna pe treaba la copt de porumb.

Cand focul incepe a se potoli  si se incepe a scoate boasca din cazanul infierbantat la maxim…e destul de mult jar in vatra, incat sa  poti coace vreo cativa porumbi deodata. Cand eram micutza , deabia asteptam facutul tzuicii..dar , nu pt tzuica , normal ca nu pt. asta..ci pt. porumbii aia copti.Ma treceau mii de ape invartind, potrivind jarul si copt la porumb.Dar, mare mi-era rasplata savurandu-i, apoi…ca si uitam de truda cu care erau parpoliti,copti de-a binelea in rosul jarului de foc.

Multe amintiri despre si cu porumbul copt….dar, acum nu vreau decat sa savurez pana la ultimul bob de porumb de pe glodul aproape gol.

Cateva picaturi de bere rece- amaruie intr-un paharutz…indeajuns  sa-mi potoleasca setea si sa ma aduca intr-o stare plutitoare..stare de bine, dulcic-placuta, aromata-nmiresmata …bla , bla, bla….

 

 

A fost…s-a dus….si nu mai e…a murit bunicul meu……tatal mamei mele……